Eu alerg.
4 km, sambata si duminica, dimineata devreme, pe faleza. In Galati.
Acum alerg prin Grund. In Luxembourg.
Ca sa ma motivez si sa ajung la destinatie, ma autosugestionez ca e un premiu (in niciun caz material) la sfarsit. Ascult muzica si pastrez ritmul. Si imi inchipui ca ma asteapta un succes.
La inceputul verii 2010, intruna din dimineti, plouase si nu era mai nimeni pe faleza. La mijlocul distantei am vazut o broscuta testoasa traversand cimentul sa se duca in iarba. M-am oprit din alergare sa o filmez cu mobilul si sa ma asigur cumva ca va ajunge in iarba inainte sa o vada cineva si sa o considere jucarie.
Am auzit in spate un alt alergator, care, nestiind de ce m-am oprit, a incetinit ritmul si mi-a spus: haideti domnisoara, o sa reusiti sa ajungeti la ...capat. I-am spus ce m-a oprit din alergare si mi-a spus sa nu ma opresc, sa alerg in ritmul lui, si s-a prezentat: Valeriu Cosma, parca, multiplu campion la atletism si alerg din '72. Erati nascuta?Eiii daaa...aveam vreo 3 anishori...
Si am alergat langa el, i-am ascultat povestile si nu mai stiu numarul medaliilor castigate de el in peste 30 ani de competitii.
Nu s-a lasat pana cand nu m-a determinat sa asez mana pe bariera de la bac.
Mi-am dat seama ca, desi in viata m-am oprit de multe ori sa ajut cand am putut cate o broasca testoasa, sunt facuta sa alerg mai departe si sa imi ating obiectivele. Chiar daca ma ajuta cumva vreun Campion.Am inteles atunci, a nu stiu cata oara, ca e bine sa alergi cu campionii si nu cu alergatorii.Te motiveaza sa te autodepasesti. Si succesul are alt gust.
Alerg in continuare. Am deja alte obiective. Imi lipseste faleza …dar acolo atinsesem deja bariera. Am vrut sa vad mereu ce e dincolo de ea. Si invat abia acum sa-mi fie dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu