Caline, Drum bun in VIATA!

...Celor care mai cred in EDUCATIE...

In momentul in care a fost capturata aceasta fotografie am simtit ca tot efortul a cel putin 10, 12 ore de munca pe zi a meritat. Am uitat ca nu mai putin decat cu o saptamana in urma, in timp ce eram super stresata intre doua sedinte si un training, am primit un telefon de acasa prin care eram informata ca baiatul meu a chemat salvarea pentru ca sotului i s-a facut rau intr-o dimineata. A fost suspect de pancreatita si...cu telefonul in mana, iesita din sala de training, fara avion particular la scara, am simtit ca se prabuseste tot ce construisem in ultimele luni ca ei sa vina aici, si sa il inscriu pe Calin la unul din cele mai prestigioase colegii din Europa. Planuisem calatoria lor cu multe luni in urma, le-am rezervat biletele de avion, scoala il astepta pe Calin pentru o saptamana sa se acomodeze. Creierul refuzase sa accepte asta si incercam sa gasesc solutii sa plec acasa. M-a calmat familia, mi-au zis ca nu  cazul sa schimb 2 avioane si ca vor avea ei grija de el. Dupa analize si investigatii s-a dovedit a fi apendicita, iar sotul, stiind ca in 6 zile va trebui sa fie pe avion pentru prima oara in viata lui, a cerut medicului sa il opereze cat mai urgent pentru ca se simtea foarte rau si stia ca va da in peritonita. Medicul l-a felicitat pentru decizie si, in cursul diminetii de 14 mai a nascut un apendice.

Cu durerile de cap postoperatorii si cu o vointa extraordinara, cu acceptul medicului de a calatori pe avion, mi-a spus ca va face tot posibilul sa imi aduca baiatul aici peste 6 zile.

Plangeam continuu cand ma gandeam cum a chemat Calin salvarea, iar eu, cand l-am informat sec pe sheful meu intre alte 2, 3 chestiuni legate de job ca sotul e in spital in operatie, el mi-a urat insanatosire grabnica. Nu a zis si el...du-te mai femeie acasa ca e sambata si poti pleca 2, 3 zile. Nu s-ar fi prabusit Academia fara mine...

Cand i-am vazut aici pe amandoi, unul taiat, cusut, pansat si pe Calin...un barbat in devenire, am stiut ca voi mai rezista sa il vad la scoala asta.

Casa nu am inca, diseara vor sa ma cunoasca alti proprietari, D-zeu stie ce-or mai abera si aia, nici nu stiu daca sa le spun ca Adi nu mai are apendice, poate aici e ilegal si mai au un motiv sa ma refuze...romanca, cu un adolescent posibil emitator de zgomote si un sot fara apendice....

Cui sa ii multumesc mai degraba? Baiatului ca a avut taria si forta sa sune de 3 ori dupa salvare? Socrului ca nu s-a desprins de el nicio clipa? Cumnatei ca m-a tinut informata continuu si ca m-a calmat mereu? Medicului ca mi l-a reparat si trimis aici? Claudiei ca mi i-a adus de la aeroportul din Bruxelles si ca aveam senzatia ca nu mai ajung odata? Sotului ca mi-a incurajat nebunia de a-l vedea pe Calin aici?

Caline...Welcome to St.George's, International Britanic School si DRUM BUN IN VIATA!

Mami si TATI

Casa e mereu ACASA

...Celor care cred in NATIONALITATEA lor...

Implinesc si eu aproape un anisor de cand sunt ...dusa de-acasa. Am incaput in tara asta, nu ma plang, pentru ca nu ocup prea mult loc.

6 luni am locuit la Hilton, si pot spune ca a fost o experienta minunata.

4 luni am locuit la Apart Hotel intr-un studio micut, perfect pentru mine.

Urmatoarele 2 luni juma, voi locui intr-un alt apartament al companiei, care este Mai-Mult-Decat-Perfect.

Imi place la nebunie sa calatoresc, sa fac valize, sa impachetez si sa despachetez. Asta cand ai unul sau doua bagaje. Eu am luat tot din Romania si acum, cand ma mut dintr-un loc in altul imi dau seama ca D-zeu iti da totusi...atat cat poti duce. Si e oleaca. Numa' margelele, bratarile, inelele, esarfele si palariile  fac de-un...muzeu.

Si tot de atatea luni caut...casa. Pana nu am avut contractul, nu aveam cum sa semnez actele. Dupa ce am avut contractul, am gasit o casa a visurilor, am confirmat ca o iau, agentia mi-a confirmat ca mi-o...da:) si dupa trei saptamani de asteptare...mi-a dat-o...sub centura. M-au notificat printr-un sms-eu ca fusesese de fapt inchiriata. Noroc ca nu am baut cu prietenii in cinstea achizitionarii casei.

Shefmiu mi-a zis suav ca ar fi bine sa imi aranjez ploile ca nu vrea sa se trezeasca cu mine ca mireasa cu bagajele la el in birou. Pai oricum este inconstient...in primul rand NU imi incap toate perechile de pantofi in biroul lui, si apoi, i-am spus ca mai bine dorm in gara, decat sa il inoportunez. Si la urma urmei acum am birou mai mare si mai misto ca al lui. Am unde sa dorm.

Asa ca am purces la cautarea unei alte scorburi. Am gasit una din intamplare pentru ca una din colegele din departament trebuie sa se mute, am vizitat-o, vazut, placut, si am anuntat agentia ca iau apartamentul ei. 75 metri patrati, un living mare si un dormitor. Am semnat actele, in foarte multe exemplare, am garantat prima chirie, mi-au confirmat ca am voie sa imi montez satelitul din tara mea si urma sa semneze proprietarul. Dupa ce am semnat actele m-au surprins paparazii pe strada cum radeam ca oaia blonda. Ulterior am solicitat sa il cunosc pe proprietar, dar pentru ca au multe apartamente la inchiriat, comunica doar printr-un reprezentant. Care m-a anuntat intr-o buna zi ca proprietarii vor totusi sa ma...cunoasca. Dupa alte 3 saptamani de asteptare. Si ne-am intalnit. Am scos tot sarmul de care am fost in stare desi parca eram la Inchizitie. Proprietarii, sot, sotie, reprezentantul lor legal, reprezentanta agentului care ma reprezinta pe mine:). Si au inceput aberatiile: ca adolescentul meu va face zgomot mult pe o suprafata mica?!?!, adica 75 metri patrati, ca nu e normal sa locuim 3 in 2 camere si alte bla, bla, bla-uri.

Trebuie mentionat ca aici este considerata perversiune sa locuiesti 3 persoane, 2 adulti si un copil in doua camere, adica un living si un dormitor. Trebuie musai 2 dormitoare.

Le-am spus ca daca vor sa il cunoasca pe Calin si eventual pe golanul de sot al meu, le pot aranja o intalnire peste 2 saptamani cand vor veni ei aici. Dupa ce am scos minunea asta din gatlej am realizat ca asta e umilinta si ca nu o sa fac asa ceva. Cum ar fi putut ei sa isi dea seama cat zgomot o sa faca superbul si perfectul meu copil, si ca sotul e om serios si de incredere???Uneori ma pacaleste si pe mine dupa 25 ani:).

Si, desi fierbeam pe interior, am scos zambetul acela...doar il stiti:) si am dat mana cu toate mainile de acolo. Am observat ca pe sot mai aveam putin si il convingeam, dar pe EA...hmmm.

Daca as fi stiut atunci adevaratul motiv....Au refuzat sa semneze actele pe motiv ca sunt din Romania!!!!!!!!!!!

Asta am aflat-o mai pe seara. Le multumesc conationalilor nostri care au reusit se schimbe perceptia asupra romanilor.

2 ore am vorbit cu prietenii si colegii la telefon. M-au incurajat sa trec peste asta. Am trecut. Acum cand scriu, e tarziu, nu am terminat treaba la birou...evident, dar s-a mai amorsat senzatia de furie.

Sunt recunoscuta pentru rabdarea de testoasa. Nu fac mult zgomot, dar cu pasi mici, ajung unde imi propun. Si deja la ambasada am dezvoltat o relatie frumoasa cu d-na consul.

O sa expun la un moment dat Colectia de Tablouri intitulata Romania, si NU voi lasa ca acest neplacut eveniment cu aroma de rasism sa treaca neobservat. Acum sunt calma. Foarte calma.

Si voi gasi apartamentul! CASA va fi oricum mereu... ACASA.