Rosu evident vs albastru ultramarin

...Celor care mai cred in dragostea sublima....

Am scapat de griji. Calin a frant inimile fetelor din prima zi de scoala. A inceput programul luni, la 8.30 si, la lunch break fetele l-au invitat sa manance impreuna. Noi ne duceam cu autobuzul sa il lasam in campus. Cand am intrat in parcarea colegiului, eu, fudula cum ma aflu, cu ochii si cu nasul pe sus, am inceput sa ma impiedic de niste chestii mici, foarte joase, fara capac. Sotul mi-a zis: fii atenta draga, tocmai ai calcat pe un Lamborghini, si era sa cazi peste Pontiac-al ala parcat langa Audi-ili ala R8. Asa este toata parcarea acolo. Plina ochi de chestiile astea micute. Deci, bucuria mea a fost netarmurita cand mi-am dat seama ca adolescentele s-au indragostit de baiatul nostru...pe bune. Nu de masina parintilor, chiar daca e cool sa ai autobuzul tau. Stiu ca o sa fie si mai lesinate, tehnic vorbind, cand o sa il duc pe Calin la scoala cu Cielo nostru albastru ultramarin. Nu au vazut in viata lor asa ceva. Nu e vina lor, e vina parintilor. Iubesc tara asta daca ma fortez un pic. Ii ofera baiatului nostru educatie si dragoste sincera. Nematerialista. Huo, fetelor din Romania care va ganditi numa' la baietii cu masini bengoase:).

Dupa ce am asamblat mobila, evident ca am strans toate cartoanele, le-am impachetat frumos, si m-am dus sa le parchez in locul masinii noastre care se afla inca in Romania. Urma sa le duc la tomberon in ziua urmatoare. Blonda fiind, nu mi-a iesit parcarea cartoanelor din prima pentru ca le-am scapat pe jos. De emotii. Vecinul meu are Ferrari. Evident...rosu. Dupa ce am incetat sa ma holbez, le-am spus prietenelor mele, si toate au avut brusc timp sa vina sa ma ajute sa car cartoanele la tomberon. Si duceau cate o bucata de carton doar...doar-doar sa apara si vecinul. Eu m-am enervat putin din cauza ineficientei si drumurilor inutile de tip spaghetti intre garajul meu si tomberon, si apoi, daca eu platesc chiria aici de ce trebuie sa il cunoasca ele pe vecinu'??

Dupa ce am scapat de ele, adica de concurenta si de cartoane, am inceput sa imi fac jogging-ul in parcarea subterana. Duc fiecare hartiuta si scama la tomberon. Nu l-am vazut inca dar ma gandesc sa fac o tava de placinta si sa ma duc sa sun la usa. In filme am vazut ca vin locatarii la nou-venitii in cartier. Eu o sa schimb regula ca scenele de film au devenit redundante.

As face poza lu' dansa ca sa ma credeti, dar sunt camere video peste tot. Si nu vreau sa ma aresteze inainte de a-mi aduce Cielo si le pozez impreuna pentru ca vreau sa particip la competitia pentru fotografia mileniului.

Nu stiu cum sa ii spun sotului ca dupa ce mai luam si televizoarele sa incheiem circul cu noua casa, sa facem si un imprumut de bun simt sa ne luam un iahtuletz mititel ca sa ne cadram si noi in peisaj. Nu e nicio apa prin preajma, dar e misto sa zici ca il ai ancorat undeva peste granita. Dar lui nu ii plac imprumuturile la banca.

Dar ma lasa sa ma inscriu la cluburile de echitatie, rafting si golf.

Mult zgomot pentru...100 metri patrati

...Celor care cred in perseverenta...

V-am zis ca o s-o gasesc. Casa. Au venit baietii mei aici pentru o saptamana. Dimineata Calin era la noua scoala, eu cu tatica-su cautam un asezamant pentru urmatorii 3 ani. Am inceput de lunea ca tot omul. Am vazut cateva in prima zi si, mai pe seara, am hotarat sa divortam. Cedasem nervos. La unul din apartamente bucataria dadea in ghena de gunoi. Ultimul din lista trebuia vazut a doua zi. Marti. L-am rugat pe Adi sa se tina cu mana de operatie si sa il vedem si pe ala.

Cand agenta noastra imobiliara 007 ne-a dus spre zona, am inceput sa am fluturi in stomac. Imi placea la nebunie cartierul. Cand am ajuns in fata vilei am crezut ca sunt pe litoral si ca doua vile mai incolo e Marea sau Oceanul. Cand am mai vazut vila vopsita in galben si cu terasele albastre am zis: Doamne fie sa fie si pe interior macar pe jumatate cum e pe afara. In interior este peste asteptari. Am zis amandoi: asta e!Venise intre timp si agentul 007 care ne prezenta fiecare centimetru patrat. Nici nu il auzeam. Apartamentul a fost coupe de foudre. Il voiam si atat.

Cand am stabilit sa ne intalnim cu proprietarii, era sfarsitul saptamanii, vineri, iar duminca baietii aveau avionul de intoarcere spre Romania. Daca nu semnam actele, o luam singura de la capat cu cautarile. M-am imbracat smart casual fancy business, am urcat toti 3 in masina agentei, si cand am auzit ca proprietarii sunt o familie de luxembourghezi in varsta, am vrut sa cobor din mersul masinii. Norocul meu ca a venit doar domnul de data asta. Si aveam si perlele de lady asupra mea. Nu stiu exact ce l-a impresionat mai degraba...perlele sau faptul ca baiatul nostru nu a facut zgomot deloc?

Si a fost asa: proprietarul vorbea in luxemburgheza, agentul agentiei care este german traducea in franceza agentei noastre care este belgianca, ea ne traducea in engleza si noi ne consultam in romana. Toate astea le-a observat mucalitul nostru adolescent. Cand proprietarul a luat prima foaie a contractului si a semnat-o eu i-am smuls toate foile si le-am semnat cu viteza luminii, fata verso, ca doar aveam experienta.

M-a informat ca dupa ce aduc dovada platii primei chirii imi da cheile. Am fost prima la banca la ghiseu luni dimineata.

Sunt indragostita peste urechi de casa. Calin e liber sa faca zgomot in aproape 100 metri patrati, doua dormitoare si un living absolut senzational.

Urmatoarea provocare a fost mobilatul. E super cool sa le alegi dupa revista. Mai greu e sa le urci in masina, apoi sa le descarci si cel mai frumos, mai provocator si mai plin de satisfactie...sa le montezi.

S-au schimbat prioritatile le preferinte. Acum, in pole position a urcat bormasina, sunt topita dupa ea...micuta, fasneata...wow...pe locul doi a urcat din neantul unde era pana acum masina de spalat vase, si draga mea placa de intins parul a ajuns umila pe locul 3.

Nu imi mai simt podul palmei de la cate suruburi am infiletat, pe unde nu puteam folosi masina. Dar cu ajutorul a doi prieteni minunati, mobila e gata. Si satisfactia lucrului facut cu manutele amandoua este de neinlocuit. Stiu sa asamblez dulapuri, paturi, somiere, mese, birouri si ahhh...dressing-room-uri.

Ultimul transport de mobila soseste din Franta pe 22 iunie, dar nu mai nimic de asamblat, aceea vine gata facuta. Asa ca, in cazul in care ma mai enerveaza sheful meu de vreo doua ori, imi deschid companie de relocare, si, cu schemele in fata, cu suruburile scoase din pungute si aliniate, voi supravietui si de data asta. Ii multumesc tatalui meu ca m-a invatat desen tehnic si ca m-a folosit pe post de baiatul cel mic cand construia si mesterea prin casa. Pacat ca nu a fost nimic de sudat in casa, ca tare mi-ar fi placut sa imi arat maiestria si la asta. Si precis a aparut si aparat de sudura cat sa imi incapa mie in poseta.

O sa fac si poze. Before am facut. Urmeaza after. Si cate nu mai urmeaza de ...atins...

Copilului Perfect din Tine

...Celor care cred in cea mai Perfecta Creatie a mea.... 

Sa ai forta si turatia unei Harley Davidson:

                            Sa cuprinzi lumea in brate:

Sa gasesti intotdeauna tarmul cu manevre usoare:

Sa nu iti fie teama sa urci spre inaltimi:

Sa iti pastrezi calmul la timona:

Sa fii echilibrat in tot ceea ce vei face:

Sa ai puterea sa ajungi in varf:

Sa stii sa aduci apa din adancuri:

Sa ai tenacitatea mofluzei testoase care ajunge mereu la destinatie:

Sa stapanesti situatiile cu demnitate:

Sa infrunti pericolele:

Sa rupi zagazurile cand e momentul:

...Eu am sa iti fiu in preajma actiunilor tale. Poate ai sa incerci sa vezi cum este sa fumezi, dar o sa te inteleg. Te rog doar sa nu iti faci niciodata vreun tatuaj sau piercing.