Privighetoarea ratata

...Celor care cred in Vocea lor...interioara.

                                                                                                                                                                        

Era culmea sa am talent si la cantat. Am dat proba, dar oamenii, politicosi, mi-au spus ca prezenta scenica este absolut in-CANTATOARE.

Dar atat.

Acum, dupa paisprezece ani, inteleg de ce adormea Calin atat de greu cand ii cantam.

Bietul copil de atunci, era terifiat si adormea ingrozit.

In zona asta chiar nu am cum sa evoluez.

Imi lipsesc setarile.

Mi-a zis si sotul de cateva ori ca mai mult behai, dar credeam ca zice din razbunare ca nu prea ii gatesc, de exemplu. Zicea ca sunt mai mult decorativa si colorata ca pestisorul arlechin. Dar la triluri sa ma abtin. Uneori imi place cate o melodie si incerc sa o reproduc pentru a sti ce sa imi downloadeze de pe net. Noroc de Calin. Stie versurile, o recunoaste... si ma ajuta el.

Acum il cred. Copilul m-a iertat demult.

Privighetoarea ratata.

Orasul de...vise

...Celor care cred in iarba verde de...ACASA...

Am facut-o si p'asta. Am fost la Amsterdam. Nu era visul meu, a fost visul Adrianei. Sa vada Gradina de 35 hectare de la Keukenhof. Superba. Absolut magnifica. Eu nici nu am visat sa vad Districtul Rosu si Muzeul Sexului. Absolut minunate. Si reale.

Am pornit amandoua in aceasta calatorie initiatica de la noi din gara. Din Luxembourg. La ora 9 dimineata.Am schimbat cateva trenuri bune dar pe la ora 16 am cucerit metropola olandeza. Dupa cateva ture in centru am nimerit si hotelul.

Apoi, la lasarea serii, ne-am dus sa aplicam CV-urile.

E ca la noi la Mamaia cand iese lumea seara pe faleza.              

Numa' ca pe margini nu sunt tarabe cu floricele sau suveniruri, sunt papusele in vitrine.

Cu neon rosu desupra geamului. Pe vremea mea erau felinare, dar s-au modernizat si fetele in ziua de azi. Imi placea mirosul dulceag de iarba care se simtea pe stradutele inguste. Adriana nu m-a lasat sa incerc macar putin. A fost ca o mama pentru mine. Si imi protejeaza atat sanatatea cat si cariera care se anunta mai tare ca marihuana. Pentru care citesc foarte mult. Si se vede cu ochiu' liber ca sunt intelectuala:

Acolo, in district, am realizat ca trebuie sa ne intoarcem fiecare in departamentul financiar unde apartinem fiecare. Competitia era prea dura. Dar ne-am facut folositoare intr-un fel...turistilor. Doi adolescenti inspre tineri ca varsta, ne-au intrebat daca stim unde e Red Street, iar noi, specialiste si destepte le-am zis profesionist: aici e baieti!!!Sunteti in locul potrivit, la vremea potrivita. Ei au plecati fericiti si emotionati printre stradute, noi, cu sentimentul implinirii pe...alte stradute. Dupa vreo doua ore si sute de turisti vizuali, am dat iar nas in nas cu ei. Eu sunt si trainer cu diploma, asa ca i-am intrebat pedagogic: eiii, ati vazut rosu in fata ochilor??Au raspuns cu cel mai lung si circular zambet ca sunt fericiti si mai impliniti ca viitori barbati. Nu stiu de la ce varsta poti duce copiii acolo, dar abia astept sa ii arat lui Calin aceste obiective turistice. O sa il usture un pic ochii, dar daca vine si tatica-su... o sa il protejeze cu niste ochelari de soare de noapte.

Va jur ca am fost si la gradina cu lalele erectile si zamBile. A trebuit sa si mancam uneori de la atata efort turistic.

Pentru chinul la care m-a supus Adriana: 6 ore drumul la dus, si 9 ore la intors, 7 trenuri schimbate, vreo 12 calatorii cu tramvaiul in oras, acum EA trebuie sa imi implineasca visul: New-York. O las sa se odihneasca putin, pana dupa Paste.

I amPompilia