...Celor care mai cred ca pot stapani Timpul...
Apai...sunt in grafic!
La fel de agitata si spumoasa. Dupa ce am trait emotiile doctoratului sustinut de Lili, m-am apucat si eu de unul mai mic. Sunt un fel de pre-asistenta-spre-doctorita. Am trecut cu brio examenele la Prim Ajutor. Am invatat temeinic plus practica in timpul cursurilor. Am tras constiincioasa biletele de pe masa comisiei si mi-am demonstrat abilitatile technico-medicale.
Astept acum diploma de la Ministerul luxembourghez sa imi deschid un cabinet. Ca deja am clienti care voiau inca din timpul cursurilor sa ii salvez: inima, inec, autosufocare, autostrangulare.
Au fost foarte dezamagiti cand la exercitiul pentru resuscitare prin respiratie gura la gura au adus un manechin. A trebuit sa salvez eu doctorul de furia pacientilor mei ramasi neresuscitati si surescitati.
Calin iar e bine cu scoala. A fost weekendul trecut in expeditie. 25 kilometri in 2 zile, prin muntzishori si vaishoare, cu rucsacul ce parea foarte usor cand a plecat voios de acasa.
Acum nu poate nici sa duca sticla de apa la gura. Il doare fiecare milimetru de corp. Mi-a comunicat ca e ultima data cand experimenteaza asa ceva. I-am spus sa nu fie asa radical si sa nu ia NICIODATA decizii la nervi sau oboseala. De cate ori nu am facut eu pseudocrima asupra shefului meu...uiuiu...de cate ori nu am divortat si i-am luat totul la partaj. Dupa cateva zile, Calin zicea ca la urmatoarea expeditie:) o sa fie mai pregatit. Iar eu il suport inca pe level-ul meu. Dar am pe flipchart-ul din biroul meu AMR-ul lunilor cat trebuie sa il mai suport.
Adun diplomioare. Din acelea care imi dezvolta abilitatile de manager: ba de "decision making", ba de ''delegating'', ba de ''managementul timpului", "prioritizare". Decizii iau oricum bazate pe fler, experienta si instinct de supravietuire. De delegat imi deleg mie insami ca de obicei. Cu timpul sunt intr-o permanenta competitie. Prioritizarea task-urilor sunt o gluma rasuflata. Ca ce iti propui sa faci incepand cu ora 9 intra intr-un carusel si totul devine o cursa de montagne-russe. Cand am venit aici, timp de 6 luni nu am vorbit cu nimeni. Acum sunt implinirea visului american:) in Europa:):).Nu imi mai exteriorizez simtirile catre sef. Nu ii mai arat cand sunt nervoasa si iritata din cauza lui. Nu il mai las sa castige. Zic "yes'', ies... si fac ca mine.
Ma rog la D-zeu sa imi dea timp sa fac un studiu asupra ...timpului pierdut citind emailurile nefolositoare si redundante. El e smecher. Le sterge. Eu le pastrez. Ca sa castig in instanta morala cu ajutorul IT-ului.
A venit la mine sa imi spuna ca nu gaseste un mesaj de importanta capitala/mondiala/universala pe care l-a trimis la SuperPuterea de la Londra. L-am intrebat blonda cam care era subiectul. Mi-a zis niste avioane. Dar ma faceam ca nu stiu despre ce e vorba si cu el in ceafa mea am inceput sa caut in sutele de mesaje de la el. Nu va pot explica bucuria ce ma inundase cand si-a pierdut rabdarea dupa zece minute vazand cate mesaje poate trimite catre mine. Eu eram calma si paream binevoitoare sa il ajut. Nu reactioneaza deloc bine sub presiune. A recunoscut ca si-a cautat propriul mesaj timp de 25!!minute si nu si l-a gasit. Pluteam de fericire. L-am rugat politicos sa se care inapoi in biroul lui ca o sa ii gasesc mesajul si i-l dau inapoi.
L-am gasit pentru ca stiam ca are cu totul alt subiect, eu fusesem in "blind copy" dar citesc tot ca eu trebuie sa stiu TOT.
Are puterea sa dea in scris cand fac un job excelent. Dar simte o nevoie ancestrala, organica, sa mentioneze si ce mai am de facut. Dupa un eveniment care mi-a iesit foarte bine a trimis in scris sa cumpar boxe sa se auda mai bine. Mi-a zis sa le cumpar sambata:)! Imi face si programul de weekend. Daca ii spuneam ca fusesem invitata in Franta la niste amici la un gratar, ar fi zis sa nu ii spun de astea, ca ii pierd vremea. Timpul lui este INTOTDEAUNA mai pretios decat Timpul MEU. Si atunci am zambit si cumparat boxele marti.
M-a trimis si ca cercetas la un restaurant sa testez mancarea pentru un alt eveniment urias.
La inceput m-am enervat, ca stabilisem meniul la restaurant, localul e superb, staff-ul italian (absolut magnifici si masini ferarri in curtea interioara:).
Pe urma am zis fie ce-o fi. Traiesc un film. Si m-am impopotzonat si m-am dus acolo sa imi bat joc de cardul lui. Intr-un restaurant urias, elegant, cu candelabre superbe, am comandat frantzusisme, vinuri:):), deserturi, hahaha.
Chelnerii veneau si imi susoteau discret ce urma in meniu. Ma faceam ca aleg, ca selectez, doar ca sa simt parfumul lor italian si sa ma delectez cu manierele lor perfecte.
Bineinteles ca ii anuntasem ca ma duc acolo, iar regia a fost evident perfecta. Scena de film italian. Eu, evident...o Diva:).
