...Celor care cred in decolarea spre directia buna...Am aflat mai demult ca nu e bine sa faci contra vantului, sau sa inoti contra curentului. Eu le-am facut pe amandoua. In cele din urma am intors spatele vantului ca sa ma ridice de la sol, iar ultima data impotriva curentului am inotat in primavara, la o piscina din centrul orasului. Ceilalti inotatori ma priveau cu sceptimism. Mi-au trebuit in jur de 40 minute si cateva incercari sa ajung la gura care impingea jetul de apa. Cel care a pariat pe mine ca voi reusi, daca o fi fost vreunul dintre cei care imi urmareau chinul...e probabil bogat pe vreo Coasta Azurie.
Epuizata, am zambit si am scos limba la jetul subacvatic. Il dovedisem. Am iesit, m-am schimbat, si am plecat mai departe. Nu m-am mai intors. Ce mai era de demonstrat acolo?
August 2011, piscina olimpica. Urmeaza saltul. De la trambulinele de 1 metru si 3 metri... deja e joaca.
Neavizatii au voie sa urce la maxim 5 metri. M-am urcat sa simt inaltimea si sa vad adancimea. La 5 metri platforma, 5.50 adancime, deci peste 10 metri de senzatii.
Am fost acuzata ca am fotograf personal. Accept acuzatia. Asa este. Dar nu am angajat niciunul. Doar ca nu ma scapa din ochiul teleobiectivului.
Sunt gata si de salt. Si va promit ca ies la suprafata. E chestie de autocontrol si disciplina.
Mi-e teama ca daca voi reusi ...o sa incerc sa deschid usa de la platforma de la 7 metri jumatate.
Dar teama poate fi invinsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu