...Celor care cred in...Legende
Sunt ingrozitor de imprastiat de organizata.De aceea am job-ul asta. Si mi s-a spus ca traiesc o viata ca'n filme. Asa e. Saptamana trecuta am avut ultimul mare eveniment pompos inaintea sezonului de summer cand fug toti ca potarnichile, care incotro. Tare mi-a iesit bine. S-a aplaudat si am fost slavita. Mi s-a parut ca l-am auzit si pe shefmiu zicand acelasi lucru, dar cred ca era ecoul de la ceilalti. Ca in general nu e multumit.
Sunt asa de organizata incat daca am mai mult de 3 obiecte asupra mea, unul il uit pe undeva. Sa va dau cateva exemple elocvente.
2 evenimente la simultan, 2 cladiri diferite, asa cum deja m-am obisnuit. Pauza de masa. Celor pe care i-am organizat in Castel le-am spus ca iau masa cu cei pe care ii organizasem la biroul corporativ si invers. Si avand 45 minute la dispozitie numai pentru mine m-am dus glont sa ii cumpar lui Calin ceva, ca a doua zi plecam in tara. Am gasit un short dragut tare si m-am gandit sa il probez. Si cum eram la raion de barbati, vreo 20 cabine de proba, pustiu, am intrat rapid, am pus unul din mobile pe raftuletul din cabina doar ca sa il vad la plecare, sa nu il uit. Shortul era perfect si am plecat rapid. Fara mobil. Peste vreo ora mi-am dat seama ca suna doar unul dintre ele, si avand 75 de persoane in doua locatii diferite... era cam...liniste. Am galopat pana la magazinul cu pricina, am urcat la raionul barbati, si de data asta vedeam pe sub perdelutele de la cele 20j de cabine numa' adidasi miscatori de la numarul 41 in sus. Si am ramas pironita, ca nu mai stiam in ce cabina fusesem. Cand a venit una din vanzatoare am baiguit despre un mobil uitat, si usor amuzat-plangacioasa, am inceput sa descriu mobilul. Deodata, s-a dat una din perdele la o parte, si un afro man mi-l arata cu un zambet Colgate. Norocul meu ca nu a ridicat mana sa ma puna sa sar la el sa il iau inapoi. I-am spus in 3 limbi de circulatie internationala ca il iubesc, si am plecat fericita.In alta zi am facut cumparaturi la alimentara din gara care este traficata de zeci de nationalitati. Am iesit in exterior, am pus poseta pe manerul usii de servici a alimentarei, am strans bine bine sacosele si am plecat. Fara poseta. Si cum mergeam eu mandra cu toate mainile ocupate am simtit dupa aproape un kilometru (care in Luxembourg inseamna 500 metri) ca nu imi atarna si poseta. Si mi-am depasit propriul record la "500 metri semafoare si pietoni" cu tagarztele cu mancare dupa mine. Am gasit poseta. Nu lipsea niciun ruj.
Va jur ca la job nu am pierdut niciun participant la traininguri. Legenda spune ca se inscriu in valuri doar ca sa...ii organizez eu si pe urma sa mai invete cate ceva:). Dar legendele sunt doar legende. Astia de aici chiar cred in Dracula. Eu cred in mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu