Cei apropiati si cei care o citesc pe inegalabila Alina Comsa Durbaca, draga mie prin condeiul ales dar si prin atitudine, stiu ca un vis ascuns, dar impartasit cu cititorii ei cand a scris un articol despre mine cu cativa ani in urma era ca imi doream sa vad Londra si New-York-ul.
Londra am vazut-o, New-York-ul inca ma asteapta. Ar fi de mentionat ca ceea ce ma atragea ca un magnet nestiut in toti anii din urma...este...Jazz-ul. As fi vrut sa merg acolo, intr-un club unde se canta live, sa ma imbrac in albastru, eventual intr-o rochie retro foarte foarte stralucitoare, probabil lurex sau lame, sa beau un cockteil albastru, inconjurata de lumini albastre, iar saxofonistul, evident imbracat in alb si negru cu nelipsitele ghetre, sa imi dedice mie si numai mie tot show-ul.
Acum chiar cred ca visele se implinesc, poate intr-un mod diferit.
...O seara obisnuita in Luxembourg, in centrul orasului. Pe scena centrala se pregateste o formatie de jazz sosita din Orleans.
Sotului ii place teribil de mult muzica instrumentala, in special saxofonul. Ne-am trezit aproape de scena si apoi totul a devenit istorie: muzica, ritmul, atmosfera.
Nu mai vreau sa vad New-York-ul.
Am avut totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu