...Celor care cred in forta lor interioara.
Am lasat de multe ori in viata anumiti oameni sa isi arate ipocrizia si aerul de superioritate. Dar l-am rugat de mica pe D-zeu sa imi arate un semn daca supararea pe care mi-au pricinuit-o e in inchipuirea mea de presupusa victima... sau am dreptate. Am castigat eu de cele mai multe ori.
Nu stiu de ce mi-am adus aminte acum in mod special de un episod petrecut cu vreo 30j de ani in urma. In urma selectiilor interscolare faza pe judet pentru Olimpiada de limba si literatura romana, am ajuns in aceeasi clasa de concurs cu alti elevi si, evident, cu profesoare supraveghetoare.
Una din profesoare, ne-a impartit foile acelea cu colt negru, pe care trebuiau completate vreo 3 randuri. Si ne-a zis sa trecem in ordine, numele si prenumele nostru, prenumele tatalui si numele profesorului de limba romana. Eu am completat: B. Pompilia, B.Pompiliu, N.Pompilia.
Cand a trecut prin dreptul bancii mele si-a aratat superioritatea: Fetito, tu nu ai inteles ce v-am explicat si ce trebuie sa completati? Ba da, am raspuns rosie la fata si deja umilita in fata clasei...Trece numele tau, a parintelui si a profesoarei de limba romana!Tovarasa profesoara, pe mine ma cheama Pompilia, pe tatal meu Pompiliu si pe tovarasa profesoara de limba romana...Pompilia...
Clasa s-a linistit, eu am simtit ca imi vine inapoi culoare in obraji si apoi au sosit subiectele. Comentariul unei poezii din programa clasei a sasea la alegere. A inceput forfoteala si susoteala, au ales Eminescu, Arghezi iar profesoarele intrebau in stanga si dreapta despre alegerea facuta...Am zis si eu cu glasul pierdut: Vasile Alecsandri, Penes Curcanul.Ce-au mai ras elevii...
Ce-am mai ras eu dupa ce s-au anuntat rezultatele judetene iar eu am fost eroina scolii si felicitata la catarg, inconjurata de toti pionerii. 
A umblat vestea ca am facut comisia de corectare sa planga la cum mi-am imaginat eu gandurile lui Penes Curcanul si framantarile lui la ororile razboiului.
De atunci ii las pe toti sa rada. Acum stiu ca daca am dreptate, eu o sa am cel mai frumos zambet din lume.
La final.
Imi aduce aminte de povestea familiei Matei: bunicu' ion, tata ion, 3 baieti ion...daca si pe fata o chema ioana...il dadeau afara pe socra-miu din partid! :)))
RăspundețiȘtergereFelicitari pt. premiul de atunci!