sâmbătă, 11 iunie 2011

Rosu evident vs albastru ultramarin

...Celor care mai cred in dragostea sublima....

Am scapat de griji. Calin a frant inimile fetelor din prima zi de scoala. A inceput programul luni, la 8.30 si, la lunch break fetele l-au invitat sa manance impreuna. Noi ne duceam cu autobuzul sa il lasam in campus. Cand am intrat in parcarea colegiului, eu, fudula cum ma aflu, cu ochii si cu nasul pe sus, am inceput sa ma impiedic de niste chestii mici, foarte joase, fara capac. Sotul mi-a zis: fii atenta draga, tocmai ai calcat pe un Lamborghini, si era sa cazi peste Pontiac-al ala parcat langa Audi-ili ala R8. Asa este toata parcarea acolo. Plina ochi de chestiile astea micute. Deci, bucuria mea a fost netarmurita cand mi-am dat seama ca adolescentele s-au indragostit de baiatul nostru...pe bune. Nu de masina parintilor, chiar daca e cool sa ai autobuzul tau. Stiu ca o sa fie si mai lesinate, tehnic vorbind, cand o sa il duc pe Calin la scoala cu Cielo nostru albastru ultramarin. Nu au vazut in viata lor asa ceva. Nu e vina lor, e vina parintilor. Iubesc tara asta daca ma fortez un pic. Ii ofera baiatului nostru educatie si dragoste sincera. Nematerialista. Huo, fetelor din Romania care va ganditi numa' la baietii cu masini bengoase:).
Dupa ce am asamblat mobila, evident ca am strans toate cartoanele, le-am impachetat frumos, si m-am dus sa le parchez in locul masinii noastre care se afla inca in Romania. Urma sa le duc la tomberon in ziua urmatoare. Blonda fiind, nu mi-a iesit parcarea cartoanelor din prima pentru ca le-am scapat pe jos. De emotii. Vecinul meu are Ferrari. Evident...rosu. Dupa ce am incetat sa ma holbez, le-am spus prietenelor mele, si toate au avut brusc timp sa vina sa ma ajute sa car cartoanele la tomberon. Si duceau cate o bucata de carton doar...doar-doar sa apara si vecinul. Eu m-am enervat putin din cauza ineficientei si drumurilor inutile de tip spaghetti intre garajul meu si tomberon, si apoi, daca eu platesc chiria aici de ce trebuie sa il cunoasca ele pe vecinu'??
Dupa ce am scapat de ele, adica de concurenta si de cartoane, am inceput sa imi fac jogging-ul in parcarea subterana. Duc fiecare hartiuta si scama la tomberon. Nu l-am vazut inca dar ma gandesc sa fac o tava de placinta si sa ma duc sa sun la usa. In filme am vazut ca vin locatarii la nou-venitii in cartier. Eu o sa schimb regula ca scenele de film au devenit redundante.
As face poza lu' dansa ca sa ma credeti, dar sunt camere video peste tot. Si nu vreau sa ma aresteze inainte de a-mi aduce Cielo si le pozez impreuna pentru ca vreau sa particip la competitia pentru fotografia mileniului.
Nu stiu cum sa ii spun sotului ca dupa ce mai luam si televizoarele sa incheiem circul cu noua casa, sa facem si un imprumut de bun simt sa ne luam un iahtuletz mititel ca sa ne cadram si noi in peisaj. Nu e nicio apa prin preajma, dar e misto sa zici ca il ai ancorat undeva peste granita. Dar lui nu ii plac imprumuturile la banca.
Dar ma lasa sa ma inscriu la cluburile de echitatie, rafting si golf.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu