...Celor care cred in perseverenta...
V-am zis ca o s-o gasesc. Casa. Au venit baietii mei aici pentru o saptamana. Dimineata Calin era la noua scoala, eu cu tatica-su cautam un asezamant pentru urmatorii 3 ani. Am inceput de lunea ca tot omul. Am vazut cateva in prima zi si, mai pe seara, am hotarat sa divortam. Cedasem nervos. La unul din apartamente bucataria dadea in ghena de gunoi. Ultimul din lista trebuia vazut a doua zi. Marti. L-am rugat pe Adi sa se tina cu mana de operatie si sa il vedem si pe ala.
Cand agenta noastra imobiliara 007 ne-a dus spre zona, am inceput sa am fluturi in stomac. Imi placea la nebunie cartierul. Cand am ajuns in fata vilei am crezut ca sunt pe litoral si ca doua vile mai incolo e Marea sau Oceanul. Cand am mai vazut vila vopsita in galben si cu terasele albastre am zis: Doamne fie sa fie si pe interior macar pe jumatate cum e pe afara. In interior este peste asteptari. Am zis amandoi: asta e!Venise intre timp si agentul 007 care ne prezenta fiecare centimetru patrat. Nici nu il auzeam. Apartamentul a fost coupe de foudre. Il voiam si atat.
Cand am stabilit sa ne intalnim cu proprietarii, era sfarsitul saptamanii, vineri, iar duminca baietii aveau avionul de intoarcere spre Romania. Daca nu semnam actele, o luam singura de la capat cu cautarile. M-am imbracat smart casual fancy business, am urcat toti 3 in masina agentei, si cand am auzit ca proprietarii sunt o familie de luxembourghezi in varsta, am vrut sa cobor din mersul masinii. Norocul meu ca a venit doar domnul de data asta. Si aveam si perlele de lady asupra mea. Nu stiu exact ce l-a impresionat mai degraba...perlele sau faptul ca baiatul nostru nu a facut zgomot deloc?
Si a fost asa: proprietarul vorbea in luxemburgheza, agentul agentiei care este german traducea in franceza agentei noastre care este belgianca, ea ne traducea in engleza si noi ne consultam in romana. Toate astea le-a observat mucalitul nostru adolescent. Cand proprietarul a luat prima foaie a contractului si a semnat-o eu i-am smuls toate foile si le-am semnat cu viteza luminii, fata verso, ca doar aveam experienta.
M-a informat ca dupa ce aduc dovada platii primei chirii imi da cheile. Am fost prima la banca la ghiseu luni dimineata.
Sunt indragostita peste urechi de casa. Calin e liber sa faca zgomot in aproape 100 metri patrati, doua dormitoare si un living absolut senzational.
Urmatoarea provocare a fost mobilatul. E super cool sa le alegi dupa revista. Mai greu e sa le urci in masina, apoi sa le descarci si cel mai frumos, mai provocator si mai plin de satisfactie...sa le montezi.
S-au schimbat prioritatile le preferinte. Acum, in pole position a urcat bormasina, sunt topita dupa ea...micuta, fasneata...wow...pe locul doi a urcat din neantul unde era pana acum masina de spalat vase, si draga mea placa de intins parul a ajuns umila pe locul 3.
Nu imi mai simt podul palmei de la cate suruburi am infiletat, pe unde nu puteam folosi masina. Dar cu ajutorul a doi prieteni minunati, mobila e gata. Si satisfactia lucrului facut cu manutele amandoua este de neinlocuit. Stiu sa asamblez dulapuri, paturi, somiere, mese, birouri si ahhh...dressing-room-uri.
Ultimul transport de mobila soseste din Franta pe 22 iunie, dar nu mai nimic de asamblat, aceea vine gata facuta. Asa ca, in cazul in care ma mai enerveaza sheful meu de vreo doua ori, imi deschid companie de relocare, si, cu schemele in fata, cu suruburile scoase din pungute si aliniate, voi supravietui si de data asta. Ii multumesc tatalui meu ca m-a invatat desen tehnic si ca m-a folosit pe post de baiatul cel mic cand construia si mesterea prin casa. Pacat ca nu a fost nimic de sudat in casa, ca tare mi-ar fi placut sa imi arat maiestria si la asta. Si precis a aparut si aparat de sudura cat sa imi incapa mie in poseta.
O sa fac si poze. Before am facut. Urmeaza after. Si cate nu mai urmeaza de ...atins...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu