duminică, 24 aprilie 2011

Privighetoarea ratata

...Celor care cred in Vocea lor...interioara.
                                                                                                                                                                        

Era culmea sa am talent si la cantat. Am dat proba, dar oamenii, politicosi, mi-au spus ca prezenta scenica este absolut in-CANTATOARE.
Dar atat.
Acum, dupa paisprezece ani, inteleg de ce adormea Calin atat de greu cand ii cantam.
Bietul copil de atunci, era terifiat si adormea ingrozit.
In zona asta chiar nu am cum sa evoluez.
Imi lipsesc setarile.
Mi-a zis si sotul de cateva ori ca mai mult behai, dar credeam ca zice din razbunare ca nu prea ii gatesc, de exemplu. Zicea ca sunt mai mult decorativa si colorata ca pestisorul arlechin. Dar la triluri sa ma abtin. Uneori imi place cate o melodie si incerc sa o reproduc pentru a sti ce sa imi downloadeze de pe net. Noroc de Calin. Stie versurile, o recunoaste... si ma ajuta el.

Acum il cred. Copilul m-a iertat demult.
Privighetoarea ratata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu