2011, bine ai venit!

Nu conteaza unde stai la masa, ci cu cine stai la masa...

revelion...undeva in galati, la o cantina...

Ca in youtube-ul cu 6 Cai Frumosi, asa ne-am adunat si noi 6 perechi frumoase foc. Ne-am organizat din timp, nu chiar din vara, ci doar cu cateva zile inainte si pot afirma ca a fost o reusita aproape totala.

Procentajul maxim de fericire ne-a fost umbrit doar de cateva aspecte minore, care au determinat-o pe Oana Pricope sa sugereze delicat si zambind ca in poza alaturata, ca o doamna ce se afla, sa mergem la munte... la anu' si la multi ani!

Dupa sincronul parcarii masinilor cu care am venit, care ne-a iesit perfect, nu am gasit chiar din prima masa noastra.Adica ne-am asezat la prima masa, dar aia era repartizata pe niscaiva criterii politice, si am facut a doua incercare, a doua masa, de asemenea nereusita.Ca in povestile cu feti frumosi, la a treia incercare, soarta ne-a suras si ultima reduta a fost cucerita. Ne-am bucurat ca in fine, aveam locuri la masa din fund.

Mai tarziu am realizat din nou, ca in povestea cu We shouldn't be alive...ca e bine sa prinzi locuri cat mai in fata.

Urmatoarea provocare a fost sa ne grupam la masa, caci dupa jdeani de casnicii, nimeni nu mai voia neaparat sa stea langa consoarta sa. Deci, grupul s-a impartit in neveste si ei. Noi, minunatele, aveam atatea sa ne impartasim si sa ne susuram timp de cateva ore, ca doar nu mai vorbisem de vreo 24 ore cu unele dintre ele.

Ei habar nu am ce-or fi vorbit.

In ideea ca masa de revelion e imbelsugata chiar si in aceste vremuri tulburi, ne-am tinut subtirel cu mancatul pe la domicilii si asteptam bucurosi ordeouf-ul.

Pana sa vina, am rontait discret alune de pamant. Am dat pamantul la o parte, si am mancat continutul, pana s-a facut morman de coji in farfurii. Daca ordeouf-ul nu mai venea....

Dupa cinzeaca de rigoare, de la aperitiv, au sosit pana la urma si 4 farfurioare cu niste felioare de salamior si un fel de salatica beouf rulata in sunculita. Am avut senzatia ca sunt Alba-ca-Zapada in casuta piticilor si totul e o poveste.Ireala.

Ne-am mai complimentat intre timp, vai da' ce bine arati, vai da' ce inel, uau da' ce colier si iar am mancat...alune.

Am vazut iar pe cei 2 chelnerasi cu niste fafurioare minuscule plantandu-le pe la mese.Cand a ajuns la masa noastra, baiatul a lasat ultima farfurie la masa noastra si a plecat.Noi am crezut ca o sa vina si cu celelalte farfurioare.

Ciprian Marin e un baiat extraordinar. De o delicatete fara seaman, si cu mai multi decat cei 7 ani de acasa. A impins catre zona Albei-ca Zapada, singura farfurie pe care erau incolaciti 4!!! pestisori afumati, cu o scobitoare infipta in asa fel incat unde ii statea coada, acolo ii statea si capul.

Si cred ca intr-un fel lui Ciprian i-a stat un pic si inima cand a auzit de la chelner ca aia e singura farfurie, ca la masa noastra din fund s-a terminat pestele. Dar impinsese deja farfuria spre zona mea.

Acum, hai sa vedem cum statea treaba: noi eram 12 adulti normali. Pestisorii erau 4. Deci ori prindeau trei perechi cate un pestisor, si D-zeu cu mila care prindea capul si care coada peste ochi...ori nu mai prindeau.

Si am luat din nou o decizie. Pestele va fi mancat de familii in ordine alfabetica.

Astfel, norocosii castigatori au fost: Familia Adrian si Pompilia Anghel, Familia Cristian si Magda Bratescu, si bronzul a fost luat de Laurentiu si Elena Costandache.

Familiile Ciprian si Elena Marin, Cristian si Ana Matei, Marius si Oana Pricope ne-au urat pofta buna. Da' nu ne-a stat in gat.

Ei au mai mancat alune intre timp si puneau cojile in servetele ca nu mai era loc in farfuriile lor in care erau tot coji de alune.

Lor le era foame totusi... si Cristian Matei care e Senior ca functie la jobul lui, a luat atitudine cand a vazut ca la o masa alaturata aduce...toba, si la noi...nu. L-a apostat usturator cu intrebarea: da' masa noastra are regim separat??Da...de austeritate...

Saracu' chelner...il chemau mereu si il intrebau de toba, iar el mititelul se fastacea...Dupa vreo ora a a venit cu o fafurioara plina ochi de toba, si cateva maslinute iar Cristi Matei de bucurie si de foame nu s-a mai putut controla si l-a abuzat pe Ciprian Marin cu ...o maslina, iar Cristi Bratescu a inceput sa joace toba, ca nu aveam gaina. Si era revelionul. Dar am dorit sa marcam cumva momentul. Cristi Matei a zis ca am avut noroc la toba ca au debarasat celelalte mese si au facut de-o farfurie si pentru noi.

Cel mai norocos,  a fost tot sotul meu, numitul Adrian Anghel, in primul rand ca are o nevasta ca mine, si in al doilea rand ca el a prins si fafuria cu toba.Chiar daca pe fundal si pe infundate Ciprian si Cristi Bratescu radeau.Cine rade la urma rade mai bine cand ai stomacul satul de toba.

Intre timp a fost si miezu' noptii dintre ani, marcat cu cele trebuincioase. Aici exceleaza mereu Cristi Matei si Marius Pricope din partea pirotehnistilor, desi de multe ori s-a intamplat ca legaturile de artificii amplasate in serie sa se aprinda in paralel, sau deloc, iar Laurentiu Costandache e un fel de Sergiu Nicolaescu: regizeaza, pozeaza, filmeaza, ne abuzeaza sa stam in diferite pozitii, sa ne ia cu teleobiectivul lui ultimul racnet din unghiul cel mai bun ca sa ramanem posteritatii imortalizati cu artificiile sfaraind, cu paharele ciocnind, la Anu' Nou zambind...

Nu a tinut cont ca erau minus 10 grade si ca noua ni se inclestasera unghiile ojate pe paharele de sampanie si zambetele se tranformasera in ranjete.E un tip ambitios, tenace, si desi era doar in sacou la temperatura aia crancena, cand il vedeam cu lavaliera care nu cred ca ii tinea de cald, l-am respectat ca pe Cameron, caruia nu i-a fost usor cand a filmat Titanicu' cu toata aparia aia si ocean inghetat. Am respectat toate indicatiile si am stat cum ne-a asezat. Am inteles ca succesul cere sacrificii si Oscarul va fi pe masura prestatiei.

Am ras asa de mult incat lu' Cristi Matei i-a fost teama sa nu dau in peritonita.

S-a si dansat pe alocuri. Muzica kicioasa.Chiar la un moment dat, noi aveam farfuriile pline de coji, si cei doi chelneri erau prinsi si ei la dans. Dar am simulat cateva hore si ne-am maimutarit la vreo doua manele, ca tot zicea Cristi Bratescu ca am figuri de Luxembourg. Eu de fapt am figuri din Romania. L-am surprins pe sotul meu intre doua duduite coafate la o hora de aia ce nu se mai termina, ca solista traia cu impresia ca ne place.Eu am iesit la un moment dat, m-a aruncat foarta centripeta, ca facusem 20 rotatii complete, dar sotul a zis ca nu voia sa sa faca de ras la duduitele alea si avea si sacoul cel mai bun, asa ca a rezistat cu stoicism pana la final. Cand a intrebat dulce: mai stam???

Mai tarziu, cand a venit urmatorul fel de mancare, al treilea, era deja cam ora 4 dimincioara, si cand a adus chelnerul farfuria cu friptura de pui, i-am lasat-o Anei Matei, ca este insarcinata. Noi ne-am uitat la pasarica ei, si nu ne-am mai facut sperante ca mai apucam si noi...Legenda spune ca a fost si friptura de porc. Poate la alte mese. Cativa dintre noi ne-am retras mai devreme ca sa apuce si ceilalti macar friptura de porc.

Lili Costandache, cumnata mea a zis ca nu s-a mai hlizit asa de mult...de multa vreme, si ca ii plac prietenii mei.Si Magdei Bratescu ii mai place de sotul ei. Au impreuna doi copii frumosi, si el are umarul de care are ea nevoie. 

Elena Marin, superba doamna a grupului, a rezolvat business toata noaptea la telefon, iar noi in timpul asta, cand nu observa, i-am fumat toate tigarile.

Asta e...a fost frumos si la intrebarea: cate perechi se pot inhama la o petrecere?

 raspunsul este: fetele noastre e frumoase si cinstite!

Va spunem la revedere si sa ne revedem sanatosi pe tot parcursul anului ca sa stabilim detaliile pentru botezul copilasului pe care il asteptam cu drag!!!!

Venim si cu pestele afumat de acasa numai sa fim impreuna din nou!!!!!!!!